Written by Nu am noroc des, dar si cand am, imi ajunge pentru o perioada.
S-a intamplat saptamana trecuta, simteam nevoia sa iau o gura de aer si cum nu sunt mare fana sa ma plimb de jur-imprejur fara rost, am adaugat un scop, iar acum ca s-au redeschis magazinele, am plecat sa imi testez norocul. Magazinele SH sunt incontinuare printre preferatele mele caci inca mai caut bucati de materiale, carti, decoratiuni, iar mai nou, gheme din lana sau alte tesaturi, andrele sau alte obiecte pentru crosetat.
De cand s-au redeschis magazinele, nu am apucat sa merg la cel mai apropiat de mine caci de cate ori am fost, era coada si nu m-am ingramadit sa imi astept randul, asa ca am revenit intr-o alta zi si la o ora mai tarzie, chiar daca era posibil sa nu gasesc mare lucru.
Pe 18 Martie, in jur de ora 2 dupa amiaza, cum am intrat in magazin, m-am indreptat tinta catre locul unde stiam ca au materiale, iar pe podea statea frumusetea asta, si cu niste ochi mari si umezi ma implora sa o iau acasa. Este o masina de cusut manuala foarte bine intretinuta, cred ca din anii: ’50, ’60, poate chiar mai veche, caci prin ’60 deja erau motorizate. Primul search pe Google nu m-a ajutat, caci nu am gasit nimic despre ea, in ciuda faptului ca stiu marca si modelul, insa banuiesc ca este marca daneza.
Am ezitat, trebuie sa marturisesc, spatiul este principala cauza, nu aveam idee unde sa o depozitez, (inca nu am) si am mai luat in calcul si posibilitatea ca nu functioneaza. M-a convins pretul: 35 Dkk. (23 de Lei), am zis ca in cel mai rau caz o pastrez pe post de bibelou.
Acasa, am realizat ca nu functioneaza desi sub talpica, ca si dovada, statea o bucata de material care fusese cusuta folosind deja atele puse. Mi-a parut rau, m-am gandit ca din cauza mea nu functioneaza, am petrecut si mai mult timp cautand pe net despre ea insa fara nici un raspuns.
Pentru ca noaptea este un sfetnic bun, a doua zi de dimineata, m-am inarmat cu o sticluta de ulei si o surubelnita si m-am apucat sa o desfac bucati. Dupa un timp, am inteles cum functioneaza si am pus la loc fiecare piesa strangand foarte bine fiecare surub, asa am reusit sa o repar. Problema era ca atunci cand invarteam maneta, piciorul care ar fi trebuit sa coasa nu se misca, maneta se invartea in gol.
Am redesfacut-o si am petrecut destula vreme sa o curat si sa ung fiecare piesa, astfel ca am realizat ca este tarziu, cand prietenul meu a ajuns acasa de la job.
Ultimul lucru pe care l-am facut a fost sa ung cu ulei de masline tot ansamblul de lemn astfel incat sa-i improspatez infatisarea.
Functioneaza fara probleme acum, am testat-o pe cateva tesaturi si coase impecabil, este foarte ciudat caci de fiecare data cand cobor talpica, tind sa caut cu piciorul pedala pe sub masa, si am mai observat ca trebuie sa fi as in a ghida materialul cu mana stanga, dreapta dand la manivela.
O iubesc, faptul ca am reusit sa o repar si felul in care coase, cat de bine a fost intretinuta si ce culoare frumoasa are, face din ea masina de cusut vintage la care visam inca din copilarie. Imi aminteste de masina de cusut Casnica a bunicii din partea tatalui sau Ileana, a bunicii din partea mamei la care am avut sansa sa cos.
Per ansamblu sunt extrem de bucuroasa de noua mea masina de cusut, sunt impresionata de calitate si cat de ieftina a fost.
Update
Am aflat ca masina de cusut este japoneza si ca acest model a fost clonat dupa celebra Singer 15. Modelul pe care eu il am, a aparut pe piata sub diferite denumiri asa ca poate fi gasita si sub denumirea de H.G. Palmer Princess, Victor, Visetti, Eau Claire si altele.
Anca GV 