Insula Langeland si orasul portuar Svendborg

Pe o vreme excelent de calda (nu canicula), am decis sa mai alegem de pe harta alte doua destinatii pentru weekend. De data asta, am calatorit spre sudul insulei catre insula Langeland si orasul Svendborg.

Langeland:

O insulita ce masoara 285 km² si cu o populatie de 15000 de locuitori, Langeland parea mai mult pustie decat locuita. Am mers pana in cel mai sudic punct, adica Bagenkop, un mic oras port plin de case gemene si doar cateva ambarcatiuni ancorate. Am tras cateva poze, am stat pe o banca privind spre orizont cu briza biciuindu-ne fetele, dupa care am plecat spre Ristinge.

IMG_8556JPGIMG_8561JPGIMG_8562JPGIMG_8572IMG_8576JPGIMG_8591

Pacaliti de harta cum ca aici ar fi plaja amenajata, o zona turistica, am mers orbeste, doar-doar om vedea si noi cum arata turismul de pe malul marii… Un total esec s-a dovedit a fi plimbarea noastra pana acolo, cateva barci de pescari si o plaja pustie cat vezi cu ochii.

Cand am vazut cum sta treaba, era deja ora 17 si ceva, ni se facuse foame asa ca am decis sa pornim inapoi catre insula Fyn, mai exact spre orasul Svendborg.

Svendborg:

Svendborg este situat in sudul insulei Fyn, este al doilea oras ca marime dupa Odense datorita portului ce face transport cu feribotul spre micile insule din jur.

Forfota si aglomeratia de sambata seara ne-a dat un vibe si o energie diferita, am luat la pas toate stradutele ce alcatuiesc zona pietonala si ne-am bucurat de arhitectura si de libertatea de a face cate fotografii vrem.

IMG_8601JPGIMG_8603JPGIMG_8605JPGIMG_8607JPGIMG_8613JPGIMG_8615JPGIMG_8618JPGIMG_8639JPGIMG_8643JPGIMG_8648JPGIMG_8650JPGIMG_8652JPGIMG_8656JPGIMG_8660JPGIMG_8663JPGIMG_8668JPGIMG_8671JPGIMG_8674JPGIMG_8679JPGIMG_8681JPGIMG_8698JPGIMG_8696JPG

Ne-am intors destul de tarziu acasa, drumul a durat cam o ora si jumatate din Svendborg pana in Assens si desi era ora 21 si ceva, soarele nu apusese.

flori-mici

Stiu ca sunt multe poze, imi place sa le stochez sub forma de articole pe blog, ma bucur sa le revizualizez in timp si as fi incantata sa aflu ca si voua va plac acest gen de postari. Mi-am propus sa va plimb si sa va aduc si voua, macar virtual, o parte din aceste meleaguri.

semnatura-noua

 

ce iau cu mine tot timpul la plaja?

plaja2

Sunt sigura ca noi fetele ne incarcam geanta de plaja cu o multime de obiecte pe care poate, nici nu le folosim, dar simplul gand ca le avem acolo ne pastreaza intr-o stare de siguranta si confort.

Pe langa costumul de baie, in geanta de plaja adaug, telefonul cu casti, un recipient cu ulei de masline pentru ca soarele nu este atat de puternic iar o crema cu SPF ma va tine departe de bronzul dorit, un prosop, un cearceaf, ochelari de soare, o gustare, o imensa sticla de apa… dar si multe alte nimicuri.

Telefonul il folosesc cel mai adesea pentru muzica si postat fotografi in timp real pe retelele de socializare dar si de asta ma plictisesc rapid pentru ca lumina puternica nu e tocmai prietena atunci cand incerc sa deslusesc cuvintele sau pictogramele de pe ecran si pe cat de tare mi-as dori, nu poti sa il folosesc ca pe o oportunitate de a citi. Un ebook sau o tableta, deasemenea nu sunt cea mai buna idee pentru a lectura, apa si nisipul cu siguranta vor impiedica iar grija pentru acele dispozitive chiar este mult prea istovitoare.

Ador sa citesc pe plaja pentru ca sunetul valurilor este linistitor iar cat de agitata as fi, ma linistesc si reusesc sa imi pun gandurile in ordine iar o lectura buna ma detaseaza de lumea reala.  O carte in format paper, clasica poate fi asezata pe un prosop mai umed sau pur si simplu pe nisip sau poate sta in soare ore in sir fara sa pateasca nimic, asa deci, cartea niciodata nu imi lipseste.

plaja5plaja7plaja8plaja1plaja3plaja4plaja6

P.S. Am inceput timd volumul “Descatusarea de Sylvia Day” si citesc cate putin, cate putin pentru ca stiu ca este ultimul dar abia astept sa va spun si voua cateva impresii despre el.

semnatura-noua

descopera

20150604_130303

Postarea am numit-o “Descopera” pentru ca vreau sa va impartasesc un sentiment de bucurie si in acelasi timp de mahnire. Ne-am nascut intr-un oras sau satuc din apropiere si avem atat de multe planuri, sa cunoastem oameni noi, locuri, sa calatorim si sa invatam noi culturi dar nu ne-a trecut prin cap ca putem face toate astea acasa.

Spuneam mai sus ca vreau sa va impartasesc ceva… Cand eram in Pitesti, am incercat pe cat posibil sa vad tot ce era de vazut si admirat, sa merg sa ma plimb prin tote parcurile, sa plec de la facultate pe cate o noua cale, sa beau o cafea la cate o noua terasa (mai si exageram cu Eden) sa fac absolut tot. Am venit in Assens si este un oras foarte mic si cand credeam ca am reusit sa il cunosc pe tot am fost surprinsa sa vad ca nu sta treaba chiar asa. Revenind la Pitesti, am ajuns la concluzia ca nu stiu chiar tot si mi-as dori ca atunci cand voi merge acasa sa il exploatez, sa ii iau tot ce imi ofera, oameni frumosi, traditie, moda strazii, obiceiuri carora nu le-am acordat atentie foarte mare…(lasa ca Sinfonia Lalelelor va fi si la anul…si nu am mai mers de 3 ani).  Imi amintesc numai cate concerte au fost, la care nu am participat pe motiv ca e prea aglomeratie…

Imi e dor sa aud vorbindu-se romaneste pe strada, imi e dor sa intru intr-un magazin si sa conversez cu vanzatoarea care incearca sa isi vanda marfa …

img_0121

img_0101

Aici, m-am obisnuit dar simt ca multe nu sunt asa cum eram invatata si e logic.

Asta ca fiind un prim aspect, al doilea e ca trebuie sa descoperi orasul in fiecare zi, luna, anotimp si sa ii verifici pulsul.

Am facut o plimbare pana la Assens  Marina pentru ca a fost vremea frumoasa dar si pentru ca ne doream sa mergem in port. Am remarcat foarte multe schimbari de la faptul ca au aparut noi cai de a ajunge mai rapid dar si iahturile, velierele si barcile proprietarilor au aparut ancorate la ponton… Un tablou perfect desprins din cartile cu povesti si-a facut aparitia iar peisajul mi-a creat o stare de implinire.

20150604_130303

Pe plaja intinsa am putut admira norii pufosi care pareau ca rasar din orizontul marii, cerul de un albastru azuriu iar apa lina si adierea vantului te purtau intr-un paradis de unde simteai ca nu mai ai scapare.

Marea Nordului, rece ca un cub de gheata, nu am avut curaj nici sa stau cu picioarele in apa, cand am atins luciul apei a fost ca un soc electrizant, trezindu-ma din basm. Cu parul ciufulit si pielea zgribulita, am revenit cu picioarele pe pamant, am facut cateva poze, am mai lenevit putin pe ponton si ne-am intors acasa.

20150604_134058

img_0155

20150604_131331

20150604_131605

E frumos sa descoperi si sa vezi ca mai ai alternative asa ca scapa de monotonie si zambeste.

xoxo