descopera

20150604_130303

Postarea am numit-o “Descopera” pentru ca vreau sa va impartasesc un sentiment de bucurie si in acelasi timp de mahnire. Ne-am nascut intr-un oras sau satuc din apropiere si avem atat de multe planuri, sa cunoastem oameni noi, locuri, sa calatorim si sa invatam noi culturi dar nu ne-a trecut prin cap ca putem face toate astea acasa.

Spuneam mai sus ca vreau sa va impartasesc ceva… Cand eram in Pitesti, am incercat pe cat posibil sa vad tot ce era de vazut si admirat, sa merg sa ma plimb prin tote parcurile, sa plec de la facultate pe cate o noua cale, sa beau o cafea la cate o noua terasa (mai si exageram cu Eden) sa fac absolut tot. Am venit in Assens si este un oras foarte mic si cand credeam ca am reusit sa il cunosc pe tot am fost surprinsa sa vad ca nu sta treaba chiar asa. Revenind la Pitesti, am ajuns la concluzia ca nu stiu chiar tot si mi-as dori ca atunci cand voi merge acasa sa il exploatez, sa ii iau tot ce imi ofera, oameni frumosi, traditie, moda strazii, obiceiuri carora nu le-am acordat atentie foarte mare…(lasa ca Sinfonia Lalelelor va fi si la anul…si nu am mai mers de 3 ani).  Imi amintesc numai cate concerte au fost, la care nu am participat pe motiv ca e prea aglomeratie…

Imi e dor sa aud vorbindu-se romaneste pe strada, imi e dor sa intru intr-un magazin si sa conversez cu vanzatoarea care incearca sa isi vanda marfa …

img_0121

img_0101

Aici, m-am obisnuit dar simt ca multe nu sunt asa cum eram invatata si e logic.

Asta ca fiind un prim aspect, al doilea e ca trebuie sa descoperi orasul in fiecare zi, luna, anotimp si sa ii verifici pulsul.

Am facut o plimbare pana la Assens  Marina pentru ca a fost vremea frumoasa dar si pentru ca ne doream sa mergem in port. Am remarcat foarte multe schimbari de la faptul ca au aparut noi cai de a ajunge mai rapid dar si iahturile, velierele si barcile proprietarilor au aparut ancorate la ponton… Un tablou perfect desprins din cartile cu povesti si-a facut aparitia iar peisajul mi-a creat o stare de implinire.

20150604_130303

Pe plaja intinsa am putut admira norii pufosi care pareau ca rasar din orizontul marii, cerul de un albastru azuriu iar apa lina si adierea vantului te purtau intr-un paradis de unde simteai ca nu mai ai scapare.

Marea Nordului, rece ca un cub de gheata, nu am avut curaj nici sa stau cu picioarele in apa, cand am atins luciul apei a fost ca un soc electrizant, trezindu-ma din basm. Cu parul ciufulit si pielea zgribulita, am revenit cu picioarele pe pamant, am facut cateva poze, am mai lenevit putin pe ponton si ne-am intors acasa.

20150604_134058

img_0155

20150604_131331

20150604_131605

E frumos sa descoperi si sa vezi ca mai ai alternative asa ca scapa de monotonie si zambeste.

xoxo

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s