road trip | day 1

timp de citire : 4 minute

De ani buni imi doream sa plec intr-un road trip de capul meu iar asta s-a intamplat acum, alaturi de el, am pornit impreuna intr-o vacanta in vacanta (mai rau decat Iona lui Marin Sorescu, asta asa ca de BAC ca tot am fost inebunita de sora mea) plecand din Pitesti, Campulung, Bran, Rasnov, Brasov, Rupea, Sighisoara, Turda, Cluj, Alba-Iulia, Sibiu, Pitesti, locuri in care am vizitat, plimbat si respirat ca doi indragostiti.

Joi, 5 mai, ora 09:00, Pitesti

Petrecandu-mi adolescenta de dupa majorat ca fiind sofer, am vrut si eu, macar odata sa conduc din placere. Primul popas, cofetaria Iepurasul, pentru o cafea si ceva bun de patiserie… Indreptati spre Bran, am vizitat Mausoleul Mateias, chiar daca l-am mai vizitat si separat, a fost un moment bun de a-l vizita impreuna si de a ne infrumuseta amintirile legate de acest loc.

Ora 12:00 ne-a prins in prag de poarta la Bran, alaturi de o ploaie usoara ce avea sa se transforme mai tarziu intr-o ploaie torentiala, varatica, alternata de soare cu dinti.

Castelul Bran, unul din castele Romaniei, cel mai vizitat de catre mine, nu m-a surprins cu nimic nici de aceasta data, dar faptul ca l-am regasit in aceasi splendoare, mi-a creat o senzatie de confort si liniste, implinire si lipsa de griji datorita companiei si revederii sale.

Pranzul l-am luat la East-Village, un pub/restaurant in aceasi nota vintage unde ne-am petrecut cu liniste pana avea sa treaca ploaia.

Am sarit peste Rasnov datorita vremii capricioase si am decis sa mergem direct spre cazarea de la Casa cu Han pentru odihna si in speranta ca vremea va fi mai prietenoasa.

Ca orice road trip, nu am fost lipsiti de evenimente, in Brasov am constat ca am facut pana si intrebarea noastra a fost, de unde avem pana, cat am mers cu ea? Pentru ca nu am sesizat iar norocul nostru a fost sa o vedem exact cand am ajuns sa ne cazam.

Cu pana rezolvata pentru ca aveam roata de rezerva, am facut un dus si ne-am indreptat spre centrul vechi din Brasov pentru inca o portie zdravana de istorie.

Seara ne-a prins la un mic restaurant cochet alaturi de o masa copioasa si o portie de clatite cu ciocolata pentru ca mi-am propus sa mananc cat mai multe specialitati “romanesti” adica, cam tot ce nu imi permit eu sa gatesc. 🙂

Intorsi la Casa cu Han, ne-am facut planul de bataie pentru a doua zi si am adormit rapid…

Continuarea in postarea viitoare!

img_513120160505_104459img_5144img_514920160505_12335820160505_12334520160505_12311720160505_12424020160505_12481120160505_12480220160505_13102720160505_193052020160505_19435920160505_19262220160505_193045

din nou acasa

Stau in pat si trag aer in piept, o senzatie de cunoscut si familiaritate ma invaluie… sunt acasa.

img_20160426_123718

Asteptam sa ajung mai ales dupa un drum obositor si foarte multa agitatie, abia asteptam sa ma bucur de verdeata, aer proaspat dupa ploaie chiar daca vremea e similara cu cea din Danemarca, asteptam sa ajung si pentru ca sunt foarte fericita sa intru in sfarsit in posesia carti “Jurnalul uni Adam” de Bogdan Marcu, autorul blogului de succes cu acelasi nume. Bucurie si mai mare a fost cand am vazut ca am reusit sa ma incadrez in cei 1000 si sa primesc si autograf, iar cuvintele spuse m-au facut sa reflect asupra situatilor de tot genul unde eu sunt cea negativista si nu accept iubirea celor din jur, lucru ce ma costa de cele mai multe ori.

img_20160425_200021img_5095img_5092

Ajunsa acasa, ma bucur de primavara asa cum este ea, de catelul nostru nbun si de toata iubirea ce imi este oferita de cei din jur. De parintii care m-au asteptat chiar daca era trecut de miezul noptii si de scumpa mea sora, unica persoana sincera si deschisa fata de mine care nu se supara din orice sau atunci cand ii spun in gluma ca e prosta, care ma accepta chiar daca uneori nu sunt o sora si prietena extraordinara.

Una peste alta, postarea asta este despre vacanta, relaxare, inceput de vara si clipe nebun de copilaroase.

img_20160426_182807img_5098img_20160426_150253

din nou acasa

timp de citit : 5 minute

Jurnal 18-12-2015, ora 06:20

… dis de dimineata ne-am pus in miscare plecand din Viena spre Vama Nadlac, facand cam 6 ore ne pregateam sufleteste pentru drumul interminabil strabatand ruta Arad-Timisoara-Deva-Sebes-Sibiu-Ramnicu Valcea-Pitesti si speram sa ajungem si noi acasa cat de devreme.

Oboseala isi spunea cuvantul in ciuda buneidispozitii de care dadeam dovada insa gandul ca vom dormi acasa ne tinea atenti si stapani pe situatie.

Ajunsi la Vama in jurul orei 12, 12:30 am constatat ca suntem niste norocosi, o coada de aproximativ 30 de metri a reprezentat 30 de minute de asteptare. Dupa un control amanuntit al actelor, controlorii ne-au dat liber si am putut spune ca suntem acasa.

img_3801img_3808img_3806img_3807

A fost foarte placut sa inteleg ce se vorbeste in jurul meu sau sa pot sa intru in vorba cu cineva pe care nu il cunosc absolut deloc .

Dupa o alta zi plina si mai ales atatea peripetii (cu tot cu GPS, ne-am ratacit undeva prin Deva, dar asta e alta poveste) am ajuns acasa, la mine acasa, la mine la poarta. Scot telefonul din geanta si o sun pe sora mea, nu raspunde, apoi o sun pe mama (11:30, sigur doarme), raspunde o voce ragusita, intrerupta din somnul adanc in care patrunsese, nu intelegea nimic (nu le spusesem ca ajung acasa, era o surpriza pentru toata lumea) si ii spun :

“eu: – Iarta-ma ca te-am trezit, asa e ca dormeai?
ea: – Da…
eu: – Vezi ca latra rau de tot cainele, e cineva la poarta!
ea: – Vezi ca latra la tine… la mine e liniste, nu e nimeni,”
se ridica usor si se uita pe fereastra, eu ii faceam cu mana iar ei nu ii venea sa creada… o aud spunand:
“ea: – Tati trezeste-te ca e Anca la poarta,
el: – Ce ai ma? Cum sa fie? Anca e acasa la ea…”
Se ridica si el iar ea era deja spre poarta, iesind si sora mea, a luat-o la fuga imbratisandu-ma cu putere…

Ma cuprins o stare de bucurie si liniste, iar ei afara langa mine foarte bucurosi si nevenindu-le sa creada ce nebunie am pus la cale, impresionati pana la lacrimi, i-am asigurat ca nu plec nicaieri, ca voi sta 3 saptamani acasa pe capul lor asa ca avem destul timp de stat la palavre.

Lundu-mi la revedere de la prietenul meu si amicul nostru Lucian, mi-am luat bagajul si am intrat in casa, in acea clipa m-au coplesit emotiile si imi doream doar sa ii tin imbratisati.

Le-am povestit cum am pus totul la cale iar ei mi-au povestit la randul lor despre sentimentele ciudate pe care le-au tot avut din cauza ca nu ma gaseau la telefon sau pe WhatsApp, una peste alta, a fost o seara frumoasa.

Sambata 19-12-2015, ora 08:30

M-am trezit fara alarma, destul de panicata si destul de obosita… in fiecare zi alta locatie, alta perna… Am luat micul dejun cu ai mei, am ras si povestit, le-am oferit micile cadouri luate din Danemarca si am impodobit bradul cu sora mea. A fost o zi foarte speciala, din nou acasa.

img_3936img_4126img_3811img_3825img_3851img_3916img_3868img_3823img_3923img_4084img_4121img_3926

semnatura