dupa trei luni de la operatia de strabism

Finalul lui Ianuarie m-a adus in Romania pentru a-mi calma spiritul agitat.

Imediat dupa operatie, mi s-a comunicat ca ar trebui sa ma programez peste trei lui pentru un control astfel incat sa primesc verdictul, sunt sau nu vindecata.

Inca de anul trecut, m-am grabit sa imi achizitionez biletele de avion, sa fac micile aranjamente si sa sun la cabinet pentru programare.

In aceste trei luni de zile, m-am reintors la job imediat dupa ce am trecut de perioada critica, m-am reapucat de condus fara prea mare teama, caci sunt o vitezomana inraita si condusul imi curge prin vene si am revenit la normal imediat ce tratamentul cu picaturi a incetat.

Ajunsa in Romania intr-o sambata noapte, m-au salvat ai mei de la aeroport si in drum spre casa, am si apucat sa ne certam… asa se intampla cand ne vedem prea des.

Mai ramaneau cateva zile pana aveam sa aflul adevarul adevarat, daca-mi permiteti, asa ca stresul era din ce in ce mai mare.

Problema mea era ca in toata aceasta perioada de recuperare, m-am vindecat “frumos” pana la un anumit punct, am ramas cu cateva cicatrici destul de vizibile, o parte care este inca puternic vascularizata si pare extrem de iritata si in continuare, cu o vedere in ceata, mi-am inchipuit ca acele planuri nu s-au suprapus definitiv.

Pana miercuri am reusit sa imi rezolv alte probleme de sanatate si poate va intrebati de ce nu ma tratez aici, asa ca am sa descriu pe scurt mai jos.

Ca sa fac o mica paranteza, medicii din Danemarca nu sunt foarte straluciti, ai o problema de raceala, cu tusea, ei te incadreaza in nisa de astm, ai o durere de burta sau de spate, ei iti dau Panadol. Stiu ca sitemul lor de sanatate este gratuit, ar fi frumos sa abuzez de aceasta oportunitate dar nu ma simt in siguranta. Cu banii pe care ii castig aici, imi este mult mai usor sa vin sa ma tratez in tara la privat, am reusit sa imi gasesc cativa doctori pentru cele mai comune probleme si pe langa asta, este un motiv bun sa merg sa imi vizitez si familia mai des.

dupa-trei-luni-de-la-operatia-de-strabism-4

Acum ca am lamurit acest aspect, va spun ca in ziua controlului, am primit o veste buna si una mai putin buna.

Vestea buna este ca Doamna Doctor mi-a confirmat ca operatia a decurs extraordinar, nu mai este nevoie de o reinterventie si ca ar trebui sa am putina grija atunci cand vine vorba de vechiile obiceiuri. Ce a tinut in mod special sa imi mentioneze este sa nu caut sa vad daca mai am strabism sau nu, prin simpla concentrare in oglinda.

Vestea mai putin buna a venit atunci cand i-am spus ca eu consider ca dupa operatie tot nu vad bine, nu vad suficient de clar. S-a dovedit a fi o usoara hipermetropie pe care am simtit-o cel mai tare atunci cand citeam. Mi-a spus ca nu din cauza operatiei am dezvoltat aceasta afectiune, o aveam dinainte insa fiind extenuata mai tot timpul, nu reuseam sa imi mai dau seama.

Usor amuzata, mi-a recomandat sa fac o pereche de ochelari, avand o dioptrie de +0.5 la ambii ochi.

Vizita mea la Bucuresti s-a mai prelungit cu inca o zi, a trebuit sa astept ca ochelarii sa imi fie facuti in regim de urgenta si pe repede inainte a trebuit sa aleg si o rama. E copios cum toata viata mea a fugit de a purta ochelari iar acum pentru o vedere clara, chiar am nevoie, mai ales cand citesc.

dupa-trei-luni-de-la-operatia-de-strabism5

Pentru acele mici cicatrici, mi-a recomandat unguentul TobraDex pe care sa il aplic in sacul conjunctival seara inainte de culcare, timp de doua saptamani.

Urmatoarele zile le-am petrecut foarte relaxant, am revazut vechi cunostinte, am bananait prin centru, am cumparat carti caci aparent, s-a deschis un Carturesti in Vivo Mall si multe alte activitati de vacanta.

dupa-trei-luni-de-la-operatia-de-strabism-2dupa-trei-luni-de-la-operatia-de-strabism-1

Cel mai mult imi doream sa ma intorc acasa, aici, ma simt extrem de inspirata si dornica sa incep 2020 si restul vietii mele vazand-o prin alti ochi.

dupa-trei-luni-de-la-operatia-de-strabism-3

semnatura-noua

road trip | day 1

timp de citire : 4 minute

De ani buni imi doream sa plec intr-un road trip de capul meu iar asta s-a intamplat acum, alaturi de el, am pornit impreuna intr-o vacanta in vacanta (mai rau decat Iona lui Marin Sorescu, asta asa ca de BAC ca tot am fost inebunita de sora mea) plecand din Pitesti, Campulung, Bran, Rasnov, Brasov, Rupea, Sighisoara, Turda, Cluj, Alba-Iulia, Sibiu, Pitesti, locuri in care am vizitat, plimbat si respirat ca doi indragostiti.

Joi, 5 mai, ora 09:00, Pitesti

Petrecandu-mi adolescenta de dupa majorat ca fiind sofer, am vrut si eu, macar odata sa conduc din placere. Primul popas, cofetaria Iepurasul, pentru o cafea si ceva bun de patiserie…Β Indreptati spre Bran, am vizitat Mausoleul Mateias, chiar daca l-am mai vizitat si separat, a fost un moment bun de a-l vizita impreuna si de a ne infrumuseta amintirile legate de acest loc.

Ora 12:00 ne-a prins in prag de poarta la Bran, alaturi de o ploaie usoara ce avea sa se transforme mai tarziu intr-o ploaie torentiala, varatica, alternata de soare cu dinti.

Castelul Bran, unul din castele Romaniei, cel mai vizitat de catre mine, nu m-a surprins cu nimic nici de aceasta data, dar faptul ca l-am regasit in aceasi splendoare, mi-a creat o senzatie de confort si liniste, implinire si lipsa de griji datorita companiei si revederii sale.

Pranzul l-am luat laΒ East-Village, un pub/restaurant in aceasi nota vintage unde ne-am petrecut cu liniste pana avea sa treaca ploaia.

Am sarit peste Rasnov datorita vremii capricioase si am decis sa mergem direct spre cazarea de la Casa cu Han pentru odihna si in speranta ca vremea va fi mai prietenoasa.

Ca orice road trip, nu am fost lipsiti de evenimente, in Brasov am constat ca am facutΒ pana si intrebarea noastra a fost, de unde avem pana, cat am mers cu ea? Pentru ca nu am sesizat iar norocul nostru a fost sa o vedem exact cand am ajuns sa ne cazam.

Cu pana rezolvata pentru ca aveam roata de rezerva, am facut un dus si ne-am indreptat spre centrul vechi din Brasov pentru inca o portie zdravana de istorie.

Seara ne-a prins la un mic restaurant cochet alaturi de o masa copioasa si o portie de clatite cu ciocolata pentru ca mi-am propus sa mananc cat mai multe specialitati “romanesti” adica, cam tot ce nu imi permit eu sa gatesc. πŸ™‚

Intorsi la Casa cu Han, ne-am facut planul de bataie pentru a doua zi si am adormit rapid…

Continuarea in postarea viitoare!

img_513120160505_104459img_5144img_514920160505_12335820160505_12334520160505_12311720160505_12424020160505_12481120160505_12480220160505_13102720160505_193052020160505_19435920160505_19262220160505_193045

din nou acasa

Stau in pat si trag aer in piept, o senzatie de cunoscut si familiaritate ma invaluie… sunt acasa.

img_20160426_123718

Asteptam sa ajung mai ales dupa un drum obositor si foarte multa agitatie, abia asteptam sa ma bucur de verdeata, aer proaspat dupa ploaie chiar daca vremea e similara cu cea din Danemarca, asteptam sa ajung si pentru ca sunt foarte fericita sa intru in sfarsit in posesia carti “Jurnalul uni Adam” de Bogdan Marcu, autorul blogului de succes cu acelasi nume. Bucurie si mai mare a fost cand am vazut ca am reusit sa ma incadrez in cei 1000 si sa primesc si autograf, iar cuvintele spuse m-au facut sa reflect asupra situatilor de tot genul unde eu sunt cea negativista si nu accept iubirea celor din jur, lucru ce ma costa de cele mai multe ori.

img_20160425_200021img_5095img_5092

Ajunsa acasa, ma bucur de primavara asa cum este ea, de catelul nostru nbun si de toata iubirea ce imi este oferita de cei din jur. De parintii care m-au asteptat chiar daca era trecut de miezul noptii si de scumpa mea sora, unica persoana sincera si deschisa fata de mine care nu se supara din orice sau atunci cand ii spun in gluma ca e prosta, care ma accepta chiar daca uneori nu sunt o sora si prietena extraordinara.

Una peste alta, postarea asta este despre vacanta, relaxare, inceput de vara si clipe nebun de copilaroase.

img_20160426_182807img_5098img_20160426_150253